Ultimele statistici ale OMS plasează România pe ultimele locuri la rata cancerului, şi ţări din Vest pe primele locuri. Situaţia nu e reală, intervin specialiştii.

Peste 12 milioane de persoane din întreaga lume află anual că au cancer, iar până în 2030 numărul bolnavilor cu această maladie este estimat să se dubleze. Din motive diferite, unele ţări se confruntă cu o incidenţă mai ridicată a cancerului.

Pe de o parte, pentru că fac o raportare riguroasă, pe de altă parte, din motive care ţin de stilul de viaţă exclusiv. Ceea ce mâncăm, cât ne mişcăm şi câte kilograme “cărăm” zilnic, câte ţigări fumăm sunt factori de risc care vorbesc despre potenţialul cancerigen al fiecărei naţii în parte.

Occidentul are mai mult cancer decât România

Ultima statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii situează România pe un “cald” loc 47 din 50, în ceea ce priveşte numărul total de cazuri de cancer (205 cazuri la 100.000 de locuitori) şi pe penultimul loc în ceea ce priveşte cancerul la bărbaţi (241 de cazuri la 100.000 de locuitori). În ceea ce priveşte cancerul la femei, ţara noastră iese din schemă complet.

Surprinzător, Danemarca este în topul ţărilor cu cea mai mare incidenţă a cancerului (326 de cazuri la 100.000 de locuitori). Pe de altă parte, Franţa metropolitană are cei mai mulţi bărbaţi bolnavi de cancer (361 de cazuri la 100.000 de locuitori). De asemenea, SUA se află pe poziţia a şaptea în clasament, cu 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, dar şi pe locul al 9-lea în ceea ce priveşte cancerul la femei.

“Se ascund bolnavii sub preş”

Oficial, România stă bine la capitolul cancer, însă specialiştii “desfiinţează” statisticile. Din cauză că în România nu există un registru naţional al bolnavilor de cancer, raportările nu sunt exacte, ci doar estimate. “În condiţiile în care noi nu avem un registru oficial al bolnavilor, nu putem şti care este numărul real al pacienţilor. Aceste valori nu sunt reale, sunt obţinute prin extrapolări”, afirmă Dana Stănculeanu, oncolog la Institutul Oncologic din Bucureşti.

Ţările nordice şi vestice stau atât de “prost” la capitolul cancer pentru că raportările lor sunt precise, au sisteme de prevenţie şi de screening foarte bune, iar cazurile sunt descoperite la timp, în stadii incipiente. “Această raportare e ruşinoasă şi nu ne face cinste. Neavând un registru naţional al bolnavilor, e ca şi cum am ascunde bolnavii sub preş. Ţările din Europa de Vest, ţările nordice sunt în top pentru că au un sistem de raportare foarte bun, iar pacienţii sunt descoperiţi în stadiu incipient.

În România lipseşte cu desăvârşire un program de prevenţie şi de screenig şi suntem pe ultimul loc în Europa la finanţarea programelor naţionale de cancer”, adaugă Cezar Irimia, preşedintele Asociaţiei Bolnavilor de Cancer. La noi, cancerul se descoperă în stadii avansate, ceea ce “umflă” costurile tratamentelor şi scade speranţa de viaţă.

Cancerul pulmonar, depistat tardiv

O formă de cancer depistată tardiv în România e cancerul pulmonar, în continuă creştere. Simptomele lipsesc cu desăvârşire în primă fază.

“Cancerul pulmonar e într-o permanentă creştere, iar procentul e din ce în ce mai mare la femei, adolescente, din cauza creşterii tabagismului după ’95. E o formă ascunsă de cancer, asimptomatică în prima instanţă, ceea ce face ca descoperirea să fie tardivă, caz în care nu mai e operabil.

Primul pas în prevenţie e renunţarea la fumat”, avertizează prof. dr. Florin Mihălţan, pneumolog la Institutul “Marius Nasta”, din Bucureşti.