Se umple o sticlă până la gât cu maghiran din ultima recoltă, se toarnă ulei de măsline şi se lasă să stea 10 zile în soare sau în apropierea maşinii de gătit. Se ung ganglionii bolnavi cu acest ulei de maghiran, precum şi cu alifie de filimică sau ulei de sunătoare).

Frunzele proaspete de pătlagină-lată sau pătlagină-îngustă, de brusture (numit şi captalan, frunzele sale mari ca o pălărie se găsesc pe pante de pâraie şi margini umede de pădure), drăgaica proaspătă sau tulpinile şi frunzele proaspete de filimică sunt spălate şi zdrobite pe un fund de lemn cu sucitorul de tăiţei. Frunzele trebuie zdrobite cât sunt umede, pentru că apa ajută ca seva să fie extrasă din frunze. Apoi se aplică alternativ terciurile de frunze pe ganglionii limfatici afectaţi. Bolnavul însuşi va simţi cel mai bine care terci de frunze are efect mai benefic.

Dacă operaţia a avut deja loc, se pot pune pe lângă terciul de frunze proaspete şi, comprese de 4 ore cu bitter suedez – se pot face şi fricţionări cu el –, precum şi comprese cu aburi de coada-calului, stând câte 2 ore în pat (a se vedea pentru ambele comprese „Partea generală”). Intern trebuie să se ia neapărat, în înghiţituri mici pe parcursul zilei, 1 1/2-2 litri de ceai dintr-un amestec obţinut din 300 grame de filimică, 100 grame de coada-calului, 100 grame de coada-şoricelului şi 100 grame de urzici – 1 linguriţă cu vârf la 1/4 litru de apă! Cele 3 linguri de bitter suedez indicate şi în tra-tamentele celorlalte boli canceroase n-ar trebui neglijate nici în cazul de faţă.

La bolile maligne ale ganglionilor limfatici se ajunge foarte frecvent la umflături întărite de braţe şi de picioare, la aşa-numitul elefantiazis. Braţele sau picioarele încep să se umfle puternic, devin insensibile şi tari, bolnavul are impresia că membrele suferinde atârnă de trupul său asemenea unor bucăţi de lemn. În acest caz se pot aplica toate compresele cu terci de frunze enumerate mai sus, începând de la ganglioni, dar terciul poate să acopere şi porţiunile umflate. Unice sunt însă în această situaţie frunzele de brânca-ursului, o plantă umbeliferă vivace, numită în popor şi crucea-pământului, talpa-ursului sau urechea-porcului, care este răspândită pe câmpii, grohotişuri, păşuni, răzoare umede şi prin crânguri umbroase şi care străluceşte cu florile e albicioase, uneori roz deschis. Planta domină cu frunzele sale cu cinci sau mai mulţi zimţi şi asemănătoare unor gheare, unor labe restul vegetaţiei de pe câmpii şi păşuni. Frunzele sunt foarte cunoscute şi ca nutreţ excelent pentru iepuri. Lăptăreasa mea mi-a povestit că vacile îşi caută totdeauna în fânul proaspăt întâi aceste frunze mari. Frunzele se culeg în cantităţi mai mari, se spală, se zdrobesc în stare umedă, se aplică local peste noapte şi se leagă bine. Aduc bolnavului ca printr-o minune uşurarea în starea sa lipsită de speranţe.

Şi nalba, lăsată să se moaie peste noapte în apă rece, aduce alinare prin intermediul băilor. Acestea contribuie la retragerea treptată a umflăturilor braţelor şi picioarelor. Plină de promisiuni este şi ungerea acestor umflături tumefiate cu suc proaspăt de măcrişul-iepurelui (a se vedea „Măcrişul-iepurelui”).


Articole Asemănătoare și de Interes pentru Dvs