Chiar si pentru cei care au pierdut cararea credintei

Incep aceasta istorisire dupa o lunga perioada de amanare, din diferite motive, mai mult sau mai putin intemeiate.

Am aflat de Sfantul Mucenic Efrem cel Nou intamplator (sau poate nu intamplator), pentru ca s-a dovedit ca am avut nevoie de ajutorul lui imediat ce l-am cunoscut. Anul acesta, a treia zi de Paste, pe 17 aprilie 2012, am fost invitata la masa de pranz de o bunicuta (mamaia mea “adoptiva”). Am mers la biserica in cartierul unde locuieste mamaia si de acolo am mers impreuna la locuinta ei. Cand am ajuns in casa, din vorba in vorba, mi-a zis ca are o carte a unui mare Sfant, pe care o sa mi-o dea mie, pentru ca o cumparase inainte de Craciun pentru o femeie care avea copilul bolnav, dar pe care n-o mai intalnise de atunci. Mi-a dat cartea Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou si mi-a zis sa citesc din ea acolo unde se deschide, pana pregateste masa. Am luat cartea, marturisesc, cu o oarecare strangere de inima si cu o oarecare necredinta, deoarece nu-mi place sa-mi impuna cineva ceva.

Am deschis-o si am citit, dar,  pentru ca nu eram patrunsa adanc de credinta, nu mai stiu ce am citit, citeam mai mult fortat, parca nici nu vroiam sa iau cartea aceea, eram intr-o stare contradictorie. In sfarsit, am stat la masa, am vorbit unele, altele, pentru ca nu ne vazusem cam de mult, si a venit timpul sa plec. Mi-e rusine acum sa spun, dar lasasem cartea pe masa cu speranta ca mamaia va uita si nu voi fi obligat sa o iau. Insa Dumnezeu a vrut sa o iau, pentru ca stia ca voi avea nevoie de rugaciunile Sfantului Mucenic Efrem cel Nou, asa ca am luat cartea, dar cand am ajuns acasa, am asezat-o langa celelate carti cu invataturi crestine pe care le aveam si mi-am propus sa o citesc atunci cand voi lua vacanta, pentru ca atunci as fi avut timp mai mult. Dar pentru necredinta mea, la nici doua saptamani de la aceasta intamplare, s-a inbolnavit mama atat de tare, incat am zis ca o pierd. In data de 27 aprlie 2012, la ora 6 dimineata mama m-a sunat cu un glas stins si mi-a zis ca se simte foarte rau. Eu i-am zis sa stea linistita si sa ia niste pastile, pentru ca voma foarte rau, sa bea un ceai cu lamaie, pentru ca eu nu puteam ajunge decat la ora 9, cand aveam 2 ore libere. La ora 8:50, cand s-a sunat de iesire, am vorbit cu colegele sa-i mai supravegheze si pe copii mei cat plec pana acasa, intr-un interval de 2 ore. Cand am ajuns acasa, am gasit-o pe mama intr-o stare jalnica, am incercat sa-i mai fac eu ce m-am priceput, dar timpul a zburat si a trebuit sa ma intorc la scoala, pentru ca mai aveam o ora si o activitate extra curiculara.

I-am zis din nou mamei sa stea linistita, ca ma voi intoarce la 12:00, dar am ajuns pe la 13:30. nu va inchipuiti in ce stare am gasit-o. Am crezut ca moare. Am inceput sa dau telefoane pe la cunostinte si in sfarsit  a venit sotul unei prietene cu masina si am plecat spre spital. In masina, totul a fost bine si mama parca isi mai revenise un pic, insa cand am intrat la urgente, i s-a facut iar rau, de nu puteam sa o tin pe brate si nimeni nu ma baga in seama (problema generala a spitalelor din Romania). Cu chiu cu vai, dupa ce am tipat la toata lumea ca imi moare in miini si ei nu fac nimic, au dus-o in camera de stabilizare, unde eu nu am avut acces (asta se intampla pe la ora 15:30) si au tinut-o acolo pana la ora 20:00, cand mi-au zic ca i-au facut toate investigatiile necesare si ca trebuie sa o interneze.

Mama, initial, a refuzat acest lucru, de frica sa nu o opereze din nou (pentru ca mai trecuse printr-o operatie de ulcer perforat cu un an si jumatate  in urma, cand a avut probleme atat de mari, incat si atunci am zis ca o pierd, atat de greu a suportat operatia), dar o asistenta i s-a adresat pe un ton atat de poruncitor, incat s-a internat de frica ei. Am internat-o, apoi am plecat inapoi la tara sa am grija de gospodaria mamei, urmand ca a doua zi sa vin sa vorbesc si eu cu doctorul. Atunci mi-am amintit de cartea pe care o primisem de Paste, despre viata si minunile Sfantului Mucenic Efrem cel Nou; asta pentru ca mamaia imi spusese ca este ajutatorul celor bolnavi si al copiilor. Insa in graba aceea mare, am uitat sa iau cartea de acasa. A doua zi, m-am dus la spital cu niste bani pentru doctor, iar cand am ajuns, mama spunea intr-una ca o sa moara, atat de rau ii era. Mi-a spus ca o sa o opereze din nou, de data aceasta de ocluzie intestinala si ca i s-a cerut o anume suma de bani. Eu nu aveam bani suficienti la mine, asa ca i-am zis sa mai rabde pana a doua zi, ca sa fac rost de bani. Am plecat de la spital, lasand-o in aceeasi stare foarte critica, fara speranta ca o mai gasesc in viata a doua zi.

Am trecut pe acasa, am luat cartea cu Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou si am plecat iarasi la tara, la mamaacasa, sa am grija de gospodarie. Am facut rost de bani de la un prieten, iar seara am citit acatistul Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou cu lacrimi in ochi, rugandu-l sa o salveze pe mama mea si sa o faca sanatoasa si sa ii ia toate durerile. L-am rugat sa-mi asculte rugaciunile chiar daca eu nu i-am dat importanta cuvenita de la inceput.

Am citit, de asemenea, si acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului si am rugat-o pe Maica Domnului sa faca o minune  si cu mama mea si sa-i arate acest lucru pentru ca ea nu crede in aceste minuni ale sfintilor.

A doua zi, duminica, pe 29 aprilie 2012, ma-am prezentat la spital cu inima cat un purice, de teama sa nu-mi zica asistentele ca mama a murit. Insa… surpriza! Mama  m-a intampinat pe picioarele ei, mi-a iesit inainte pe coridor si mi-a zis ca nu o mai doare nimic si ca poate nici nu o mai opereaza. Eu am ramas atat de uimita de starea in care o gasisem, ca nu-mi venea sa cred cat de repede mi-au ascultat rugile  Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou si  Maica Domnului. I-am lasat mamei banii pentru operatie sii-am zis ca plec la biserica, la Sfanta Leturghie si ma intorc pe la ora 14:00, cand plec la tara, la gospodaria ei. M-am dus la biserica si am multumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului si  Sfantului  Mare Mucenic Efrem cel Nou pentru minunea pe care o facusera cu mama mea. La ora 14:00, cand am ajuns la spital, mama era deja la reanimare, m-au lasat sa o vad cateva secunde si mi-au zis ca la ora 11:00 au operat-o si ca, daca se comporta bine, a doua zi dimineata o transfera la salon. Luni dimineata, cand am ajuns la spital, am gasit-o pe mama intr-o rezerva cu doua paturi (mentionez ca ea nu suporta multa lume in jurul ei, deci, o alta minune pe care a facut-o  Sfantul Efrem) si m-a intampinat atat de vesela, cu rosu in obraz, zicandu-mi ca nu o doare nimic, ca nu simte nimic, ca si cand nu ar fi fost operata. Mirarea si in acelasi timp, bucuria mi-au fost atat de mari, incat i-am dat slava lui Dumnezeu si i-am povestit mamei despre  Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou si despre minunea pe care a facut-o cu ea. Am uns-o apoi cu ulei de la candela sfantului Efrem, primit tot de la mamaia, de Paste, si i-am zis sa se roage Sfantului Efrem cel Nou si sa-i multumeasca pentru ajutorul dat. Am continuat sa ma rog si sa citesc acatistul Sfantului in fiecare seara, timp de 40 de zile, iar mama mea nu a mai simtit nici o durere cat a mai stat in spital, inca s-au mirat si medicii si asistentele de cat de bine se simte. Nici dupa ce a iesit nu a acuzat nici un fel de dureri, desi ea nici acum nu crede aceasta minune.

O alta minune pe care a facut-o Sfantul Efrem cel Nou  cu mine a fost inr-o zi cand eram la mama, la tara, ea fiind iarasi la spital pentru niste analize. Impreuna cu un unchi, caram intr-o magazie lemnele pe care tocmai le cumparaseram pentru iarna. Deodata, a inceput o ploie puternica, de ziceai ca nu se mai opreste pana a doua zi. Si cum aveam lemnele in strada si mai era vreo ora pana sa se intunece, m-am rugat Sfantului Efrem sa opreasca ploaia, ca sa putem duce lemnele inauntru, asa incat sa nu raman cu ele in strada peste noate. Iar ajutorul nu a intarziat sa apara: dupa vreo 5-10 minute, ploia s-a oprit si noi am  reusit sa terminam treaba. I-am multumit si-i multumesc  Sfantului de fiecare data cand imi asculta rugaciunile si imi ofera ajutorul ata de grabnic. L-am rugat sa-mi fie sfantul meu ocrotitor si sa-mi ierte toata necredinta.

Iti multumesc, Sfinte Mare Mucenic Efrrem cel Nou!

Paula-Antoaneta C., 16 iulie 2012, Galati