La spitatul de boli canceroase Sf. Sava

La marele spital “Sfantul Sava” din Atena era o mama care se lupta cu marele dusman al omeniri: cancerul. Boala insa o invinge.

Doctorii ii instinteaza pe copii dumneaei sa vin s-o ia.

“Nu va mai chinuiti, mama voastra numai are sperante de viata. Luati-o si duceti-o acasa. Daca moare aici, o sa va chinuiti, pentru ca trebuie facute multe acte si sunt multe proceduri de intocmit”.

Copii, cinci frati din orasul Kavalei, s-au adunat,la aflarea vestii, in jurul mamei si plang. Pentru mama lor batalia era pierduta. Cea care le daduse viata urma sa moara.

In acele momente, prin fata salonului lor trece o doamna necunoscuta. A vazut scena si a inteles.

“Copii asculati-ma si nu mai plangesti. Deasupra doctorilor si a stiintei este Dumnezeu cu sfintii sai. Omeneste ati facut tot ce se putea. Am fost sa ma inchin la biserica Sfantului Ioan Rusu din insula Evia, unde se pastreaza Sfintele sale Moaste intregi. Am luat putin mir din candela Sfantului  sa ung cu el pe-o ruda de-a mea care este internata aici, in spital. O sa ung cu el si pe mama voastra si ,,cum vrea Dumnezeu”.

Cat de mult valoreaza, intr-adevar, pentru omul de langa noi care sufera, care plange, care este indurerat, sa-i spui cateva cuvinte, sa-i arati comapatimire. Chiar si numai sa stai alaturi de el, in durerea lui, fara sa spui nimic, si acesta ii da curaj si nadajde celui ce sufera.

Cu putina vata inmuiata in mir, doamna necunoscuta a facut semnul sfintei cruci pe fruntea bolnaveisi a plecat ( invatura Biserici aceasta este: puterea tamaduitoare a lui Hristos se transmite prin sfintele vase si obiecte de cult, prin sfintele moaste, prin apa sfintita, etc.). Chiar daca acest mod de trecere a energiilor necreate, nemateriale ale lui Dumnezeu in trupurile si suflete noastre ni se pare simplu, smerit, trebuie sa fie ferm convinsi ca nu suntem nici vredenici si nici in stare a cere sa vina sa ne vindece insusi Hristos sau vreunul din sfintii Lui, ci Ii cerem sa ne trimita puterea Lui de vindecare in cel mai simplu mod. Si mai ales sa credem ca acolo, in Sfantul Potir, sub chipul simplu al painii si al vinului, avem insusi trupul si sangele lui Hristos. Dar sa ne intoarcem la intamplarea noastra.

– De ce, copii  mei, plangeti asa?

– Mamico, de atatea zile nu ne-ai vazut si ne intrebi de ce plangem?

– Ei, copilul meu, acum putin timp a venit aici un militar si mi-a spus ca-l cheama Ioan Rusul. A facut semnul sfintei cruci pe fruntea mea si mi-a spus ca “o sa ma intorc la viata”.

In ciuda cumplitei boli “incurabile” mama s-a facut bine. Acum traieste impreuna cu copii si nepotii ei, asa precum a vrut Dumnezeu cu Sfantul Sau.

8 august 1978