Capriciile pornesc de la gândul cel rău şi sunt de multe ori semănate de diavoli. Astfel, la unii creştini, diavolii seamănă gânduri rele despre microbi. Datorită acestui fapt, unii creştini se tem să nu se îmbolnăvească dacă sărută sfintele icoane, mâna preotului sau se împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă. Ȋnsă de aproape două mii de ani de când se folosesc obiectele de cult, nu s-a semnalat nicio îmbolnăvire sau epidemie. Acest lucru arată cu certitudine prezenţa şi puterea Harului Dumnezeiesc în Biserica Ortodoxă.

Dacă cineva este cuprins de frica de a se îmbolnăvi şi se roagă lui Dumnezeu, însemnându-se cu Sfânta Cruce, Harul Dumnezeiesc îl va ajuta să fie sănătos. Iar dacă va stărui în acea frică, pentru necredinţa lui şi prin ispita vrăjmaşului diavol, Dumnezeu va îngădui să se îmbolnăvească.

Bolile din închipuire

Foarte rău lucru este să creadă creştinul în mintea lui că suferă de vreo boală. Deşi el este perfect sănătos, gândurile acestea îl macină, îl mâhnesc şi-l distrug.

Dacă creştinul procedează astfel, va intra în panică şi nu va mai avea curaj să facă nimic, îmbolnăvindu-se, prin aceste gânduri repetate, fără niciun motiv real. Iar unii, din pricina mâhnirii, se întind în pat, nu vor să mai lucreze şi nici să mănânce. Gândul că este bolnav se cultivă încet-încet în inima lui. Pot să existe şi anumite pricini, dar cu siguranţă că gândul cel rău va mai adăuga câte ceva ca să agraveze boala prin sugestii distructive.

Referindu-se la originea bolilor Ieroschimonahul Daniil Tudor spunea: „Boala omului este în minte. De acolo pornesc toate bolile sufletului şi ale trupului”.

Şi lenea este tot o boală sufletească:

„Un frate a venit către avva Victor cel ce petrece întru tăcere în lavra lui zicând: 

-Ce să fac, părinte, pentru că mă biruieşte lenevirea? Zis-a lui Bătrânul:

-Această boală, fiule, este sufletească. Că precum celui bolnav de ochi din cumplita durere i se pare că vede lumina, iar celui sănătos i se pare că vede puţin, aşa şi cel slab la suflet, din puţintică trândăvie se slăveşte părându-i că este mare lenevirea, iar cel sănătos cu sufletul în ispite se bucură mult”.

Boală a închipuirii este şi preocuparea exagerată pentru părerea aproapelui, fie că este sau nu reală.

Sihastrul Iosif Athonitul ne spune: „Mare pagubă pricinuieşte la cei începători anticiparea, închipuirea celor zise de aproapele împotriva lor, precum şi reaua dispoziţie.

Când oarecare persoană este de faţă şi ştii că te judecă şi te defaimă, este cu neputinţă să nu-ţi provoace prefaceri, oricât ai încerca să nu te schimbi.

Ȋnsă după uitare şi după rugăciune pentru el, iarăşi te vei echilibra după reaua întristare”.

Nu este bine sa te razbuni

Daca ne raportam strict la nivelul nostru de viata, injustetea unui act facut de cineva unei alte persoane s-ar putea rezuma la a-i face un rau, de a-i tulbura acesteia viata, de a o dezechilibra emotional,de a-i face un rau fizic etc. Daca privim la nivel universal, global, noi stim ca Universul nu admite goluri, deci raul despre care am spus mai sus ar putea fi facut pentru a echilibra ceva, un alt rau care s-a produs inainte de momentul analizat.

Asta inseamna ca persoana care are calitate de victima, de data asta, a facut ceva unei alte persoane, nu neaparat aceleiasi, ce a produs acest dezechilibru si acum, Dumnezeu a intervenit pentru a restabili ordinea fireasca. Trebuie mentionat aici ca toate fiintele din Univers sunt interconectate, deci un act facut fata de o persoana atrage un al tact care poate veni din alta parte a lumii.

Admitand aceasta ipoteza, actul unei razbunari isi mai are sensul? Deja a intervenit divinitatea, deci omul trebuie sa ramana la locul lui si sa accepte situatia, bine ar fi sa isi ceara si iertare lui Dumnezeu, daca persoanei in cauza nu doreste sa o faca.

Doar Dumnezeu da plata si rasplata

in cea de-a doua situatie,cand cineva face un rau unei persoane fara ca inainte sa se fi produs un alt rau, acum ar fi primul pas spre dezechilibru. Victima este lovita,spre exemplu. Teoretic, agresorul ar merita si el sa fie lovit si poate ca victima are posibilitatea sa ii aplice si ea loviturile. Ce ar trebui sa faca?

Cum deja am admis ideea ca suntem in faza de prim pas spre dezechilibru, cand victima a fost lovita, agresorul are o datorie fata de Univers. El a produs o turbulenta, o agitatie energetica, o durere fizica si sufleteasca etc. Aceasta datorie il urmareste pas cu pas.

Daca intre timp,mai are la activ si alte victime, si fata de acelea a produs aceleasi dezordini energetice, deci datoria fata de Univers a crescut. Daca fiecare dintre victime s-ar razbuna, aparent, lucrurile s-ar echilibra intre ele si agresor, insa pentru a restabili echilibrul,intra in joc mai multe elemente: emotii, sentimente, energie, afectiuni fizice, ganduri etc., elemente pe care omul nu le cunoaste in totalitate, el le simte sau le vede doar la nivel superficial.

Or, echilibrului restabilit trebuie sa fie perfect si aceste detalii sunt cunoscute decat de catre Dumnezeu. Din acest motiv, omul nu trebuie sa se razbune. El trebuie sa accepte situatia (sa intoarca si celalalt obraz) si sa isi priveasca agresorul cu mila pentru ca el nu stie ce face si ce il asteapta.

Regulile divine sunt clare,nu cunosc exceptii si nici intelegere. Toata creatia se supune acelorasi legi si totodata toata creatia beneficiaza de aceeasi infinita iubire divina. Deci, sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece si dea El plata si rasplata pentru fiecare.

Noi ar trebui sa tinem minte un lucru foarte important: suntem interconectati si o bataie din aripi a unui fluture aici poate declansa un cutremur in Himalaya.

Doriti mai multe informatii despre vindecarea cancerului? Contactati-ne acum!