Au fost prin voia lui Dum­nezeu, şi multe cazuri de vin­decări de boli incurabile.

A fost, bunăoară, o altă fată, din Deva, care avea un cancer cu meta­staze la sân. I-am spus să con­tinue tratamentul medical şi, în paralel, să vină şi la slujbe, că am şi eu farmacia mea şi tera­piile mele.

În paranteză fie spus, sunt trei farmacii: una chimică, la care apelează toată lumea, alta bazată pe plante, pe care o cunosc puţini, şi una alcătuită din cuvinte, farmacia Cerului. Eu la asta din urmă am acces neîngrădit. A venit fata la slujbe un timp şi a dispărut cancerul.

Tot aşa, o româncă din Germania, cu un can­cer avansat la ficat, a apelat la mine, pe când se afla într-un scurt concediu în ţară. Nu putea însă participa la slujbe, că trebuia să se întoarcă la muncă, în Ger­mania. I-am făgăduit să mă rog pentru ea şi am sfă­tuit-o ca în anumite zile, la anumite ore, să se roage şi ea şi să citească mai ales acatistul Sfântului Nectarie. M-a sunat de pe drum că nu găseşte acatistul Sfântului Nectarie, dar că a găsit unul al Părintelui Arsenie Boca. „E bun?” – m-a între­bat. „Foarte bun” – i-am spus.

Eu am mare evlavie la Părintele Arsenie, l-am pictat şi în biserică şi, ultima părticică de pâine pe care o scot la proscomidie o pun cu numele lui, pentru că se umple sfântul disc de lumină şi simt cum mă ajută la slujbă. Ei bine, după un număr de zile de rugăciuni, doamna respectivă m-a sunat să-mi spună că Părintele Arsenie i-a apărut în vis, cu biserica de la Prislop într-o mână şi Evanghelia în cealaltă. Sfântul Ardea­lului a atins-o cu Biblia pe locul bolnav şi i-a spus: „Mergi, că eşti sănătoasă”.

La control, medicii au constatat uluiţi că s-a vindecat. Ca urmare, femeia, deşi nu pictase în viaţa ei, a pictat o splendidă icoană a Părintelui Arsenie aşa cum l-a visat.

sursa