„Motto”: „Scopul meu prezent nu e să laud un remediu nou, ci să afirm un fapt concret – anume că un cancer, chiar şi avansat şi de durată lungă, poate să se retragă, iar uneori se vindecă. Există un remediu pentru cancer, în afara extirpării chirurgicale… Aceste cazuri… reprezintă soarele speranţei noastre”.
Sir Alfred Pearce Gould (1910)
Sfîntul care patronează regresia spontană a cancerelor este Sfîntul Peregrine. Pe cînd era un preot tînăr, el a fost programat pentru amputarea piciorului stîng din cauza unui cancer. În noaptea de dinainte de intervenţia chirurgicală, el s-a rugat fierbinte şi a visat că s-a vindecat. La trezire, visul lui devenise realitate. A trăit pînă la vîrsta de 80 de ani, murind în 1345, fără nici o urmă de cancer. Pe durata vieţii lui îndelungate, el s-a dedicat slujirii celor afectaţi de astfel de probleme şi a fost canonizat ca Sfîntul Peregrine în 1726. Doctorul William Boyd, profesor emerit de patologie la Universitatea din Toronto şi o autoritate în domeniul regresiei spontane a cancerului, a sugerat ca tumorile care dispar spontan să fie numite „tumori ale Sfîntului Peregrine”.
Cît de frecvent regresează spontan cancerul, lăsînd persoana sănătoasă? Opiniile variază. Cercetătorii T. C. Everson şi W. H. Cole au adunat 176 de cazuri de regresie spontană a cancerului (RSC), raportate în diferite ţări de pe cuprinsul lumii şi au concluzionat că RSC se produce în unul din 100.000 de cazuri de cancer. Alte autorităţi cred că incidenţa poate fi mai mare, poate de unul la 80 000 de cazuri.
Dacă aceste statistici sînt adevărate, RSC este un fenomen neobişnuit, iar asta e puţin spus. Prin urmare, dacă RSC este cu adevărat „soarele speranţei noastre”, acesta e un soare care nu străluceşte cu prea multă putere.
Analizînd cele 176 de cazuri de RSC, Everson şi Cole au descoperit că aproape orice terapie pare să funcţioneze doar o parte din timp. Regresia cancerului a urmat unor măsuri foarte diverse, printre care rugăciunea de mijlocire, convertirea la religia Ştiinţa Creştină, cataplasme cu noroi, terapie bazată pe vitamine şi hrănirea forţată. RSC a fost raportată chiar după aplicarea unor tratamente cu şocuri electrice asupra creierului şi în urma comei induse prin administrarea de insulină. Aceşti cercetători au concluzionat că, de vreme ce aproape oricare tratament părea să funcţioneze ocazional, nu în mod consistent, toate aceste măsuri erau la fel de inutile şi că RSC nu e decît un eveniment aleatoriu, aflat cu desăvîrşire dincolo de controlul unui pacient individual. Conform acestui punct de vedere, dispariţia cancerului de tipul Sfîntului Peregrine nu avea nimic de-a face cu rugăciunea; el s-ar fi produs oricum din motive care sînt esenţialmente obscure şi impredictibile. Sfîntul s-a numărat pur şi simplu printre cei norocoşi. În orice caz, aceste evenimente sînt mult prea rare ca să constituie o speranţă pentru oamenii suferinzi de cancer, mai ales de vreme ce ei nu le pot controla.
Acest punct de vedere solitar, deşi se bucură în prezent de popularitate, constituie o ciudăţenie istorică. înaintea secolului nostru, atît medicii, cît şi pacienţii credeau, de obicei, că mintea constituia un factor major în dezvoltarea şi evoluţia cancerului. Doar în vremurile mai recente această opinie s-a schimbat. Există oare ceva în cercetările medicale curente care să justifice o reîntoarcere la credinţa în „puterile minţii”? Întrebarea referitoare la rolul psihicului în cancer este complexă, iar scopul nostru nu este să o recapitulăm aici. Subiectul nostru este reprezentat de rugăciune şi rolul ei posibil în vindecare. Doresc, prin urmare, să menţionez cîteva cazuri care sugerează cu tărie că ea poate fi un factor important în evoluţia cancerului.
În 1975, profesorul şi medicul Yujiro Ikemi şi colegii săi de la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Kyushu, Fukuoka, Japonia, au raportat 5 cazuri de RSC. Deşi aceste cazuri provin din Japonia, asta nu le face exotice sau speciale; cazuri similare pot fi găsite în toate culturile. Le-am ales pe acestea dintr-un motiv specific. Analizarea unor cazuri din afara societăţii noastre poate să arunce lumină asupra trăsăturilor centrale ale procesului de regresie a cancerului, pe care în mod obişnuit nu le remarcăm – cum ar fi rolul jucat de atitudinea rugătoare.
Ikemi şi colegii săi au ales aceste cazuri în manieră prospectivă şi neselectivă, conform unor criterii stricte. Asta înseamnă că aceşti cercetători nu au ales „pe sprînceană”, reţinînd doar cazurile care s-au conformat aşteptărilor şi ideilor lor preconcepute. Rapoartele au precizie ştiinţifică şi includ confirmări pe baza biopsiilor tuturor cancerelor în cauză. Per ansamblu, aceste cazuri remarcabile par să contrazică ideea că RSC este accidentală, aleatorie şi dincolo de efectele gîndurilor, atitudinilor şi sentimentelor unui pacient. Ele sugerează, cu putere, că există un efect profund al atitudinii rugătoare şi al unui simţ spiritual intim în procesul canceros.
Niciun comentariu până acum