Sfântul Nectarie: minuni de la Mănăstirea Şinca Veche

Pe site-ul www.sfantul-nectarie.ro/ se află postată o mărturie a părintelui protosinghel Matei Bilăucă, care a fost stareţ al mănăstirii din Şinca Veche, loc în care Sfântul Nectarie şi-a arătat ocrotirea…

„A venit la noi o bătrânică din Braşov, cu nişte hăinuţe de-ale nepoţelului ei, şi ne-a rugat să îl pomenim pe băieţel, că are o tumoare la cap şi a doua zi trebuia să fie operat la Spitalul Fundeni. I-am miruit hăinuţele cu ulei de la candela de lângă moaştele Sfântului Nectarie şi am îndemnat-o să aibă nădejde la sfântul. A doua zi, duminica, a venit să-mi spună că în ziua în care trebuia operat băieţelul, doctorii au constatat la tomograf că tumoarea nu mai exista.”

Am primit de la un credincios, o mărturie mai amplă a părintelui Matei despre ajutorul sfântului, urmată de mărturia unei femei, Camelia, care mergea la Şinca Veche…

***

Am primit o părticică din moaştele Sfântului Nectarie. Ei, nu după multă vreme au început şi minunile. Noi ţinem lângă răcliţă o candelă care arde cu ulei de măsline în permanenţă. Unei femei pe nume Doina i-a ieşit în palma dreaptă sub degetul inelar un os, drept pentru care nu a mai putut folosi mâna dreaptă din pricina durerii. Nouă nu ne-a spus ce are şi că nu poate lucra, aşa că am chemat-o să ne ajute la curăţenie, a venit şi a făcut cum a putut. Când făcea curăţenie prin biserică s-a gândit să se ungă cu untdelemnul din candela sfântului pe locul cu pricina. Zis şi făcut. Durerea i-a dispărut, iar osul în trei zile s-a aşezat la locul lui fără să lase urme, nici măcar de durere.

– Un cunoscut, o rudenie din Tulcea a fratelui Iulian, a venit să-l vadă pe Iulian. Parcă una din fetele lui îi este naşă lui Iulian. Omul acesta avea deasupra ochiului stâng o bubă mare cât o castană. Fratele Iulian, când l-a văzut, l-a întrebat ce i s-a întâmplat şi omul i-a zis că o are de doi ani, de când a plecat Iulian, şi nu mai ştie ce să-i mai facă pentru că tot ce a făcut nu l-a ajutat la nimic, ba din contră se tot măreşte. Iulian i-a zis să meargă în biserică şi să se ungă cu untdelemnul din candela sfântului. Omul cu bună credinţă a ascultat şi a făcut aşa cum i s-a zis. Ne-a sunat să ne spună că pe drum spre casă, spre Tulcea, buboiul s-a spart şi când a ajuns acasă era şi vindecat!

– O mamă din Victoria a venit necăjită să ne spună că fiica ei e bolnavă şi doctorii i-au găsit sub maxilarul stâng o tumoare cât un ou. Fata e distrusă, nu mai poate învăţa, e studentă la Cluj şi nu ştie ce să mai facă. I-am povestit ce şi cum şi i-am dat ulei din candela sfântului şi a luat un acatist să-l citească. Zis şi făcut. După vreo lună eu nu eram acasă, dar când am venit am găsit scrisoarea în chilie, în care ne scria cum şi ce a făcut mama şi fiica cu uleiul şi acatistul. Mi-a plăcut ceva foarte mult, şi anume, că au făcut aşa cum le-am zis şi încă ceva frumos… „NE-AM RUGAT CA NIŞTE FEMEI SIMPLE…” – asta mi-a plăcut cel mai mult, ne-am rugat ca nişte femei simple, apoi a plecat cu curaj şi credinţă la Cluj pentru încă un consult şi minunea minunilor, tumoarea era moartă şi trebuia extirpată că nu mai era nici un pericol.

– Cum stam şi povesteam cu cineva despre Sfântul Nectarie, o doamnă intră în vorbă şi ne spune că ea a venit să-i mulţumească sfântului pentru ajutorul dat, cum că în urmă cu nu ştiu câtă vreme a fost să se roage pentru fratele ei să-i ajute să adune banii necesari pentru o operaţie în Israel, şi după câteva zile s-au adunat atâţia câţi au trebuit!

– O femeie din Braşov, care are de doi ani leucemie, l-a visat pe Sfântul Nectarie care i-a zis să vină la biserica lui şi să se roage, că el o va ajuta în toate problemele ei, şi i-a dat şi un bănuţ de aur să aibă de unde da milostenie la copiii săraci. Mărturiseşte că, de câte ori se unge pe coloană cu uleiul din candela sfântului, imediat o lasă durerile.

– O profesoară din Codlea mărturiseşte că a avut o viaţă grea şi a trebuit să care cu mâinile greutăţi pentru a-şi întreţine familia, aşa că s-a ales cu dureri la mâini. Oricum durerile erau insuportabile şi permanente. A venit la noi şi s-a rugat la Sfântul Nectarie şi, aşa cum stătea cu mâinile pe icoana sfântului cu partea vătămată pe icoană, durerile au început să fie mai uşoare tot mai uşoare şi într-o săptămână nu mai avea nimic. Sunt şi altele, deocamdată vă scriu doar atât.

Bucurie!

(Pr. Matei Bilăucă)