Sa izbanditi in viata pamanteasca

Socrul meu s-a imbolnavit de cancer la stomac. Deja se stia ca va muri. I-am propus sa se trateze asa cum ma tratez eu insumi.

Tratamentul meu este cu rugaciuni, biserica, icoane, manastiri, pocainta. Dar in sinea lui a hotarat ca niciodata nu s-a rugat si nici nu se va ruga.

Cand zacea in spital in pragul mortii, am vrut sa i se faca un maslu, dar nu am gasit preot. Al nostru a refuzat.

Apoi am avut un vis: doua duhuri necurate m-au luat de subtiori si m-au tarat printr-un coridor larg, la capetele caruia se aflau alte duhuri necurate cu diferite infatisari.

M-au tarat spre tron, unde sedea o fiinta mare (vedenia a fost clara). Si el mi-a spus:

– De ce iti bati gura aici, stai linistita. Socrul tau este de mult in mainile noastre.

Si asa a si murit, fara maslu.

din cartea “Minunile vremurilor din urma”, pag 208-209,
aparuta in 2005, la Galati,
la Editurile Cartea Ortodoxa si Egumenita