Coregraful Cornel Patrichi a murit

Reputatul coregraf Cornel Patrichi a decedat marți la vârsta de 72 de ani, în urma unui cancer la plămâni, de care suferea de aproximativ cinci ani.

“Regele dansului în comunism”, care s-a bucurat de un succes enorm pe scenele teatrelor din țară și străinătate, în televiziune, dar și în film, își serbase ziua de naștere pe data de 1 aprilie

S-a născut la București, în 1944, a urmat apoi cursurile Liceului de coregrafie, pe care l-a absolvit în 1962 și a fost angajat prim-balerin la Teatrul “Constantin Tănase” de însuși unchiul său, Nicolae Patrichi, care avea funcția de director muzical. Din 1972, a fost prim-balerin la Teatrul “Fantasio”, din Constanța, oraș în care a făcut naveta, din București.

A avut o contribuție importantă la numeroase spectacole înregistrate la Televiziunea Română, unde a colaborat cu Valeriu Lazarov, Ovidiu Dumitru ori Alexandru Bocăneț. Cornel Patrichi a afirmat că a colaborat cel mai bine cu acesta din urmă, pe care l-a cunoscut prin intermediul Doinei Levintza, soția regizorului care și-a pierdut viața la cutremurul din 1977.

S-a stabilit în Italia din 1987, unde a locuit până în 1999, când a revenit în România, în urma invitației realizatorului emisiunii “Vineri seara cu Florin Călinescu”.

În ceea ce privește producția cinematografică, a contribuit la filmele “Pădurea pierdută”, “Pentru că se iubesc”, “Cântecele mării” (1971), “Veronica” (1972), “Un august în flăcări” (1974), “Bună seara, domnule Wilde”, “Actorul și sălbaticii”, “Alexandra și infernul” (1975), “Gloria nu cântă” (1976), “Eu, tu și Ovidiu” (1977), “Melodii, melodii” (1978), “Sfârșitul nopții” (1982), “Viraj periculos” (1983), “The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceaușescu” (2002).

Cornel Patrichi, căsătorit de 37 de ani cu soția sa, Cornelia, care i-a dăruit un fiu, a fost decorat cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către președintele României, la 23 februarie 2004.