Se vindecă doi frăţiori

Intr-o casa simpla din Lemeso (Cipru), o familie isi traieste suferinta: cei doi copii, in varsta de 6 si 8 ani, au leucemie. Parintii si oamenii de stiinta au dat o lupta aspra pentru viata. Cu cat privesc fetisoarele palide si ofilite ale copiilor carora le-a pierit orice dorinta de viata si de jucarii, cu atat inimile parintilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbeste despre Sfantul Ioan din Grecia, ca este viu si face minuni, ca i se pasteaza trupul intreg.

Ingenuncheaza in fata icoanelor din casa mama indurerata, ingenuncheaza si tatal. Este seara, iar flacaruia candelei face si mai palide chipurile copiilor care dorm alaturi.

– Sfinte Ioane, se roaga mama, fa-mi copilasii bine. Nu pot sa rabd atata suferinta. Sfinte Ioane vin-o si in casa noastra, intra aici in aceasta seara si cauta macar putin la durerea noastra.

Plangand pe tacute, tatal se ridica. Dupa un timp se ridica si mama. Se duc la culcare. Cand se lumineaza de ziua, mama priveste catre copii – si ce-i vad ochii? Vorbeste sotului sa priveasca si el: obrajorii copiilor nu mai sunt uscati, palizi ci trandafirii si moi. Ii trezesc si ii pregatesc in graba.

Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei.

“Dar, le spune acesta, de ce sa mai facem iarasi analiza sangelui? Obositi copiii, alaltaieri i-am examinat.”

Mama insista; il roaga si tatal. Se face reexaminarea si la analize numarul globulelor rosii era cel normal. Copii se vindecasera. Minunea se savarsise!

Parintii am facut din ceara doua statuiete de marimea copiilor, apoi au luat avionul pana la Atena, Iar de aici pana in insula Evvia, la racla cu moastele Sfantului Ioan, in fata careia au ingenuncheat impreuna cu copiii. Acesta este singurul MULTUMESC pe care il puteau spune in acel ceas.

In urma lor, in biserica, au ramas cele doua statuete de ceara, pentru a marturisi tuturor minunile dragostei lui Dumnezeu si a Sfantului Sau.

30 iunie 1980
Sursa: Noile minuni ale Sfantului Ioan Rusul