Mărturie despre CANCER PANCREATIC

Ca un bărbat de 40 de ani, originar din Europa, mă bucuram de o viață interesantă în orașul vibrant New York. Era februarie 2021, în timpul pandemiei, când am fost temporar în sud-vestul Floridei, lucrând de la distanță.

În timp ce am avut o lovitură bruscă de durere abdominală, m-a speriat noaptea și m-a determinat să fac analize de sânge. Rezultatele de laborator au arătat tulburări severe ale enzimelor hepatice, am avut și semne ușoare de icter. Prima vizită la sala de urgență locală a fost o ușurare, deoarece nu au fost observate tumori la scanarea CT, dar a fost complicată de malpraxis în timpul unei proceduri ERCP. Acest lucru a necesitat încă o spitalizare prelungită la un spital mai mare și mai competent din Florida. În timp ce spitalul era suspicios în privința cancerului, toate biopsiile au fost negative și, în cele din urmă, m-am întors la NY cu un stent biliar încă în căutarea răspunsurilor și a unui diagnostic concludent de cancer pancreatic.
După aproape o duzină de vizite la specialiști la cele mai renumite clinici din NYC, am reușit să obțin diagnosticul de „adenocarcinom pancreas”. În timp ce eram programat pentru o „procedură Whipple”, o intervenție chirurgicală complexă, am avut o altă vizită înfricoșătoare la urgența locală, cu incompetență medicală. Această experiență m-a făcut să mă întorc înapoi în Europa și să urmez un tratament acolo.

După confirmarea patologiei și un RMN, chirurgul meu m-a sfătuit să încep o chimioterapie deoarece intervenția chirurgicală părea prea riscantă din cauza apropierii tumorii de vasele de sânge majore. Am primit cateva cicluri de Folfirinox pe care le-am tolerat prost si a necesitat spitalizare din cauza Colangitei. O scanare CT a arătat o dilatare semnificativă a căilor biliare, în ciuda unui stent biliar precum și a unei leziuni la nivelul ficatului, am decis să explorez căi alternative, luând în considerare o imunoterapie la o altă clinică.

În același timp, am scos sticla de MMS pe care o purtasem în bagaj din NYC, dar nu i-am administrat-o niciodată în mod serios. În calitate de om de știință, am fost inițial sceptic, dar am crezut că nu am nimic de pierdut. Am început scăzut, dar am crescut rapid până la aprox. 5 picături de 10 ori pe zi. Când am avut examenele inițiale în septembrie la noua clinică, deja trecuseră 6 săptămâni, tratandu-mă doar cu MMS. CA19-9 (markerul meu tumoral) a scăzut la 150 de la 350 (mai). 2 săptămâni mai târziu a fost 60. Scanarea CT nu a arătat nicio dilatare a căilor biliare și dispariția nămolului meu din vezica biliară. Un RMN suplimentar a dezvăluit contracția tumorii mele primare. De asemenea, analizele de sânge s-au normalizat (Hb, Proteine, Potasiu, Albumină). Din punct de vedere clinic, mă simțeam mult mai bine, luam în greutate și refacem forțele și, în mod neașteptat, un test hormonal a arătat niveluri ridicate de testosteron, din care aveam deficit în urmă cu câțiva ani.

Am decis să încep concomitent cu imunoterapia. După câteva săptămâni, enzimele mele hepatice fiind încă semnificativ crescute, am decis să încep cu MMS2 (Hipoclorit de calciu) conform protocolului 2000. Deoarece eram nervos, am început cu o doză mică (50 mg per capsulă) și ulterior am crescut la aproximativ 800 mg pe zi distribuite în 5 capsule. Intenția mea este să măresc acest lucru până la maximul protocolului de 2000 mg și apoi să-mi cresc doza de MMS1. Nu am avut efecte secundare remarcabile de când am luat-o, dar enzimele mele hepatice (AST&ALT) s-au normalizat continuu de atunci. Evident, deoarece acum primesc imunoterapie concomitent cu MMS, nu se pot izola efectele, dar sentimentul meu este că adăugarea de MMS2 ajută și mai mult. Ceea ce mi-am dovedit suficient mie însămi este că MMS a fost eficient, deoarece pentru o perioadă de 8 săptămâni nu am avut niciun tratament tradițional concomitent și am văzut o îmbunătățire extraordinară. Din păcate, călătoria mea nu se termină aici, iar teama de acest cancer devastator rămâne. Cu toate acestea, nu am același sentiment de disperare pe care îl aveam la momentul diagnosticării și chimioterapiei. Experimentarea cu MMS și observarea rezultatelor lui m-a umplut de speranță.

La aproape un an de la diagnosticare, am o calitate a vieții decentă, fiind capabil să efectuez treburile zilnice, să-mi mențin greutatea și să particip la activități sportive ușoare.