Corespondentul nostru special in Statele Unite, ADRIANA PARISSI, a realizat un interviu extraordinar!

Poveştile adevărate, chiar cele de dragoste, nu încep cu “A fost odată…”. Încep cu oameni obişnuiţi aflaţi în situaţii ieşite din comun, aşa cum s-a întâmplat cu David Servan-Schreiber când a aflat că are cancer, la vârsta de 31 ani. O veste devastatoare ca aceasta poate răvăşi pe oricine şi David nu a făcut excepţie. Pe vremea aceea, tânărul medic era divorţat de puţină vreme,
avea o prietenă şi se afla în Pittsburgh, Statele Unite, oraş în care locuiesc şi eu în ultimii cinsprezece ani. L-am contactat, rugându-l să îmi dea un interviu pentru cititorii din România, ceea ce a acceptat cu plăcere. David este autorul cărţilor – vândute în peste un milion de exemplare – Vindecare fără Freud sau Prozac şi Anticancer – un nou fel de viaţă, unul din membrii fondatori ai grupului “Medicins Sans Frontieres” în Statele Unite şi profesor la facultatea de psihiatrie a Universităţii din Pittsburgh.

…Când a fost diagnosticat însă, era un simplu medic rezident. Departe de familie, a început de carieră, şi proaspăt divorţat, s-a văzut dintr-o dată pe marginea răpastiei la o vârstă la care cei mai mulţi oameni de abia iau viaţa în piept. Cu toate acestea, o voce interioară i-a şoptit să aibă încredere. Mulţi oameni unt diagnosticaţi cu cancer şi nu întotdeauna boala se dovedeste fatala.

Din această convingere, dublată de revolta în faţa unei sentinţe absurde, s-a născut dorinţa lui de a trai; s-au născut orele petrecute citind studii de specialitate despre cancer, tratamente şi nutriţie. Rezultatul este cartea Anticancer, un remarcabil manual de luptă împortiva bolii şi o veritabilă sursă de informaţii pentru prevenirea lui.

Autorul însuşi mărturiseşte că acum e mai sănătos decât înainte de a fi diagnosticat şi că boala i-a schimbat complet viaţa. Dacă înainte era numai un tânăr cercetător, uşor înfumurat şi dornic de afirmare, un om care privea ca pe o corvoadă lucrul cu pacienţii, preferînd să-şi dedice timpul cercetărilor în laborator, după ce a fost diagnosticat, devenind el însuşi pacient, optica lui s-a schimbat. Preferă, spune el, să fie în contact cu oamenii, să aline, să ajute.

Fiind medic şi având acces la publicaţii de specialitate, David a început să citească totul despre boala sa. Aşa a ajuns la concluzia că alimentele pe care le consumăm joacă în biologia noastră rolul degetelor unui pianist pe clape. Aceasta este cartea pe care autorul însuşi ar fi vrut să o aibă în urma cu 16 ani, când a descoperit că are o tumoare pe creier. Dupa 4 ani de la acest episod, crezînd că s-a vindecat complet, a descoperit că boala a revenit.

După o interventie chirurgicală şi 11 luni de chimioterapie, l-a întrebat pe medicul oncolog ce ar putea face ca să evite reapariţia tumorii. “Nimic”, i s-a răspuns, numai consultaţii din şase în şase luni pentru a vedea dacă totul e în regulă. Acesta a fost punctul în care David şi-a luat soarta în propriile miini şi descoperirile nu s-au lăsat aşteptate…

David Servan-Schreiber s-a născut pe 12 aprilie 1961 în Neuilly sur Seine. Este fiul celebrului jurnalist francez Jean-Jacques Servan Schreiber.

Şi-a petrecut copilăria în Normandia, jucându-se în apropierea lanurilor de porumb stropite cu atrazină – un insecticid atât de puternic încât schimbă sexul peştilor din râurile pe care le contaminează. L-am intervievat la puţin timp după traducerea în limba română a cărţii sale şi a mărturisit că toată viaţa a mâncat numai legume crescute cu insecticide şi carne provenită din animale hrănite cu cereale stropite cu atrazină.

– Care credeţi că au fost cauzele cancerului dumneavoastră?
– Substanţele toxice din mediu. În ultimii 50 de ani, insecticidele au luat o amploare fără precedent. Cercetătorii americani au identificat într-un studiu 148 de substanţe chimice în sângele şi urina pacienţilor de toate vârstele. În ultimii 30 ani Organizaţia Mondiala a Sanatatii şi Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului au testat 900 de substanţe chimice din mediul înconjurător şi a descoperit că doar una singură nu e periculoasă; 95 au fost identificate ca substanţe cancerigene cunoscute; 307 sunt posibil cancerigene, iar 497 sunt inca neclasificate. Multe dintre aceste substanţe sunt foarte răspândite, de exemplu benzenul, materialele plastice, substanţele de lipit, lubrifianţii şi vopselurile. Un număr semnificativ de tumori, ca a mea, sunt foarte sensibile la xenoestrogeni, de genul pesticidelor din copilărie.

Două verişoare de-ale mele, cu care am copilărit în acelaşi mediu infestat de atrazină, au făcut cancer la sân.

Discutăm apoi despre legumele crescute cu pesticide. Undeva, în carte, autorul sfătuieşte bolnavii de cancer să elimine toate substanţele cancerigene din viaţa lor, în acestea incluzînd pesticidele din legume (recomandă legume crescute natural), produsele de curăţat (recomandă oţetul şi bicarbonatul de amoniu), produsele cosmetice, cremele, sampoanele, lotiunile de corp, deodorantele (recomandand variantele acestora preparate cu ingrediente naturale). Chiar şi parfumurile, precizează, contin ftalaţi, cunoscuţi agenţi cancerigeni. În locul lor, e de preferat folosirea apei de toaleta, mult mai săracă în substanţe cancerigene. În mod similar, hainele ar trebui aerisite după ce sunt luate de la curaţătorie. Ani de zile, ne mărturiseşte, le-am pus la loc în dulap, înhalînd fără să ştiu substanţele acelea toxice ori de cite ori le-am îmbrăcat.

Mediul înconjurător este foarte nociv, precizează, continuînd cu exemplul unei tinere cercetătoare, Cyntia Curl, de la Universitatea din Washington, care a făcut un studiu pe copii în vârstă de la 2 la 5 ani.

Părinţii acestora au ţinut evidenţa alimentelor consumate de copii înainte de a li se măsura nivelul de insecticide în urină. Astfel, s-a ajuns la concluzia că cei care consumaseră alimente nestropite cu insecticide aveau nivelul acestora cu 75% mai puţin decât limitele stabilite de Agenţia de Protecţie a Mediului, în timp ce ceilalţi copii, cu o dietă obişnuită, aveau de 4 ori mai multe insecticide în urină decât limitele superioare “normale”, stabilite de agenţie.

– Se stie de ceva vreme că mediul înconjurător, viaţa de zi cu zi, fumatul, reprezintă tot atiţi factori de risc pentru a contracta cancer. Mai există şi alte cauze?
– Dieta tradiţională din Occident, dulciurile, zăharul rafinat, produsele din faină alba, carnea de vită provenită din crescătoriile industriale, uleiurile bogate în acizi omega-6 (porumb, floarea soarelui şi soia), laptele integral provenit de la vacile din crescătoriile industriale, ouăle găinilor hrănite cu soia şi porumb, stressul, deprimarea, poluarea atmosferică şi produsele de curaţat de uz casnic.

Fac un inventar mental al frigiderului meu, al raftului din baie cu produse cosmetice şi al lucrurilor lăsate la curaţătorie acum câteva zile. Aceasta este fără îndoială, situaţia în care se află majoritatea oamenilor: expuşi fără voie. Adăugând la aceasta că unii dintre noi fumează şi sunt stresaţi, e uşor să ne explicăm înmulţirea alarmantă a numărului de bolnavi de cancer. Cu toate acestea, boala nu se manifestă la fel în toate tarile, avînd o preponderenţă mai mare în Vest. David vede o singură explicaţie: dieta, regimul de viaţă.

Ca membru al organizaţiei “Medicins Sans Frontieres” a călătorit în Asia, unde a luat contact cu medicina naturistă, practicile yoga, meditaţia, şi nu în ultimul rând, cu stilul de viaţă şi alimentaţia lor. Concluzia lui e clară. Asiaticii nu sunt protejaţi de moştenirea lor genetică, ci de stilul lor de viaţă. Indienii, de exemplu, mănâncă foarte puţină carne şi sunt mult mai sănătoşi decât europenii sau americanii. De fapt, spune David, în momentul actual în lume, cancerul este privit cumva precum holera. Numai 3% din bugetul alocat anual cancerului este destinat depistării surselor acestuia, în timp ce 97% se cheltuie pentru cercetarea a noi tratamente.

Similar, la 1800, când Anglia şi America s-au confruntat cu epidemii de holeră, nu antibioticele au fost soluţia… pentru că nu se inventaseră încă. Pe vremea aceea nu se cunoştea noţiunea de microb, însă au existat oameni practici care au făcut imediat o legătură între apa contaminată din împrejurimi, şi, elucidîndu-se motivele ecologice, holera a încetat.

– Gândiţi-vă că dacă antibioticele ar fi existat atunci şi oamenii s-ar fi bazat numai pe ele, ne-am fi confruntat cu epidemii de holeră şi în ziua de azi.

– Din fericire, în momentul de faţă, există mult mai multe date despre cancer decât existau la 1800 despre holeră.

– Desigur. Există nenumarate dovezi că stilul de viaţa occidental este cel ce alimentează “epidemia” de cancer. De exemplu, un studiu publicat în 2007 de Fondul Mondialde Cercetare a Cancerului, a aratat ca 80% din cazuri din ţările dezvoltate puteau fi evitate astfel: 40% din ele prin schimbarea stilului de viaţă (dietă şi exerciţiu fizic, mai multe legume şi fructe, mai puţin zahăr şi carne de vită), 30% prin renunţarea la fumat şi 10% prin reducerea consumului de alcool.

De asemenea, evitarea pe cât posibil a contactului cu substanţele cancerigene
cum ar fi pesticidele, benzenul, tot felul de estrogeni, fenolii din produsele de curăţat, parabenii din cremele de faţă şi şampoane ori phtalaţii din parfumuri şi materiale plastice, descreşte şi mai mult şansele cuiva de a se îmbolnavi de cancer.

– Referitor la lucrul acesta, există în Statele Unite un grup numit Environmental Working Group (Grupul de lucru pentru mediu), care a făcut mai multe studii despre influenţele produselor cosmetice asupra adolescentelor, ajungînd la concluzia că există o legatură între substanţele cancerigene din cremele de faţă ori ojă şi incidenţa cancerului de sân, de exemplu.
– Din păcate nici măcar sugarii nu sunt în totalitate protejaţi faţa de toxinele din mediu. Ganditi-va numai că rata cancerului la copii creşte în fiecare an cu 1,5%. De mici, copiii sunt expuşi factorilor cancerigeni din mediu, începînd de la biberoanele de plastic care, încălzite, eliberează o substanţă numită Bisfenol A (BPA), care e extrem de nocivă. Aceasta poate fi găsită şi în sticlele de apa plată care au stat în soare sau în containerele de plastic în care multă lume încălzeşte mâncarea în cuptorul cu microunde. Daca acestora le adăugam mai târziu substanţele cancerigene din cosmetice, aveţi un tablou complet a ceea ce se întimplă în prezent în societaţile de consum.

– Să vorbim puţin despre nutriţie. Cartea dumneavoastră face o sinteză a legumelor şi fructelor care joaca un rol foarte important in stoparea cancerului.
– Există alimente care acţionează ca o frână împotriva cancerului. Acestea sunt cele folosite în dieta mediteraneeană, asiatică sau indiană: pâinea şi pastele integrale, carnea provenită de la animale hrănite cu iarbă, uleiul de măsline, ouăle şi laptele animalelor hrănite în mediu natural.

Citeste si:

sursa

 

Doriti mai multe informatii despre vindecarea cancerului? Contactati-ne acum!

V-ar putea interesa și: