De ce fac groenlandezii cancer mai rar

Una dintre multiplele trăsături neexplicate ale cancerului este reprezentată de variaţiile geografice larg răspîndite în prevalenta bolii. Unele zone ale lumii prezintă mult mai multe cazuri de incidenţă a afecţiunii în raport cu altele. In anumite părţi ale Chinei, de pildă, incidenţa cancerului de prostată este de 500 de ori mai scăzută decît în Statele Unite, care înregistrează o rată dublă comparativ cu cea a Suediei. În multe cazuri, factorii implicaţi sînt dieta şi stilul de viaţă. Diferenţa între ratele fumătorilor, de exemplu, ar explica orice variaţie în numărul cazurilor de cancer la plămîni, în vreme ce introducerea sistemelor de refrigerare, urmată de împuţinarea alimentelor sărate, afumate sau murate, este corelată cu o scăderea a numărului de cancere la stomac. Dietele vestice, bogate în energie, grăsimi saturate şi alte tipuri de grăsimi, însă sărace în acizi graşi esenţiali şi antioxidanţi cu rol de protecţie, sînt, de asemenea, responsabile pentru riscul de cancer şi de alte boli.

Însă, în unele cazuri, există variaţii între zone care prezintă în mare parte aceleaşi diete alimentare şi stiluri de viaţă, şi care nu pot fi explicate prin factori cunoscuţi. Un astfel de mister îl constituie motivul pentru care în regiunile arctice – Groenlanda, Alaska şi Canada de Nord – se înregistrează niveluri foarte scăzute ale unor cancere dependente de nivelurile hormonale, în special cel de sîn, însă, totodată, şi cancerul ovarian şi cel de prostată. Cercetătorii de la Universitatea din Cologne menţionează că s-a susţinut că riscul scăzut al cancerului la sîn în regiunile arctice este rezultatul absenţei unui stil de viaţă vestic. Dar creşterea din ultima vreme a riscului pentru cancerele cauzate de consumul de tutun şi alcool şi pentru alte cancere relaţionate cu dieta în acele ţări sugerează că stilul de viaţă vestic a pătruns deja în vieţile oamenilor. In orice caz, subliniază cercetătorii, ideea că dietele bogate în grăsimi ar explica ratele mai ridicate ale cancerului la sîn este sub semnul întrebării, întrucît conţinutul de grăsimi în alimente a fost aproximativ acelaşi ca în Occident, începînd din anii ’30. Prin urmare, dacă dieta şi stilul de viaţă nu pot explica diferenţa, ce anume poate? Una dintre marile diferenţe dintre regiunile nordice şi celelalte regiuni ale Pămîntului este, desigur, lumina naturală. Cei care locuiesc la nord de cercul arctic trec prin mari variaţii sezoniere ale luminozităţii. În fiecare an există perioade în care Soarele nu se ridică deasupra orizontului timp de cîteva săptămîni, şi mai există perioade sezoniere de întuneric sau de lumină diurnă continuă.

Hormonul melatoninei, secretat de glanda pineală, răspunde la lumină şi întuneric, şi are, de asemenea, implicaţii în apariţia cancerului de sîn. Melatonina este produsă în cantităţi mai mari în absenţa luminii, iar cercetările sugerează că expunerea la lumina modernă pe timpul nopţii înseamnă cantităţi mai reduse din această substanţă. Mai multe studii indică faptul că nivelul scăzut de melatonină este asociat cu o creştere a incidenţei anumitor tipuri de cancer dependente de activitatea hormonală, ce includ cancerul de sîn şi cel de prostată.

Echipa din Cologne sugerează că în zona cercului arctic expunerea redusă la lumină intensifică producţia glandei pineale şi reduce riscul cancerelor dependente de hormoni. Ei susţin că de-a lungul întregii perioade a anului are loc o creştere netă a cantităţii de melatonină. „Noi prezicem că, în cazul în care ipoteza e validă, cantitatea excesivă de melatonină este protectivă la persoanele care trăiesc la nord de cercul arctic, reducînd riscul cancerelor dependente de nivelurile hormonale, comparativ cu oamenii care trăiesc la sud de această limită geografică”, spun cercetătorii.