Cercetatori germani au obtinut rezultate incurajatoare in tratamentul tumorilor maligne, gratie nanoparticulelor.
O mare speranta in tratamentul cancerului. Pentru prima data in lume, gratie nanotehnologiilor, un cercetator german a tratat cu succes bolnavi atinsi de cancer pâna acum incurabil. Evident, e inca prea curând sa credem ca, in sfârsit, cancerul a fost invins, pentru ca este vorba doar despre experimente clinice. Totusi, la Spitalul Charité din Berlin, 16 pacienti cu tumori cerebrale au infirmat pronosticurile fatidice: medicii nu le-au dat mai mult de trei luni de trait. Doi dintre pacienti au trait deja inca doi ani, alti 13 au depasit un an, iar ultimul supravietuieste deja de noua luni. Cum? Gratie unei tehnici aplicate de doctorul Andreas Jordan si societatea sa MagForce.
In esenta, de doua ori pe saptamâna, particule de oxid de fier de 15 nanometri, in „glazura” de lipide si proteine, sunt indroduse in tumoare cu un cateter extrem de fin. O ora mai târziu, pacientii sunt expusi unui câmp magnetic, care face particulele sa vibreze de 100.000 de ori pe secunda.
Temperatura celulelor canceroase depaseste astfel rapid 43 grade C, temperatura la care ele sunt distruse din interior. Un tratament absolut deloc dureros, aplicat pacientilor de obicei dupa ce sunt adormiti. In continuare, resturile celulare sunt „digerate” in mod natural de celulele macrofage. Nanoparticulele se gasesc acum in splina, inainte de a fi eliminate progresiv din organism. Procesul are loc fara a provoca efecte secundare si fara a afecta celulele sanatoase inconjuratoare.
Incurajat de aceste rezultate, medicul german a tratat, de asemenea, in cursul anului 2005, câteva zeci de pacienti suferind de cancer la ovare, ficat, prostata, intestin sau uter. Concluziile definitive ale acestor tratamente vor fi publicate in acest an.
Nanoparticulele, acesti „detectivi” ai celulor canceroase
Nanoparticulele sunt particule de dimensiunea unei nanometru, adica sunt de 1 milion de ori mai mici decât 1 milimetru. Sunt incorporate in lipide si proteine „biocompatibile”, talia lor minuscula permitându-le sa patrunda in inima celulei prin chiar porii acesteia. Proteinele in care sunt integrate recunosc celulele canceroase si le „tintesc”.
In urmatorii cinci ani, echipa doctorului Jordan spera sa poata dezvolta asemenea tratamente constând in injectarea in sânge a acestor nanoparticule, care vor reusi sa depisteze si sa se instaleze in zona celulelor canceroase.
In noiembrie 2005, cercetatori americani de la Harvard si Massachusetts Institute of Technolgy au prezentat rezultate similare in tratamentul cancerului de prostata, in cadrul unui experiment pe soareci. Nanoparticulele, in care este incapsulat un tratament chimioterapeutic, sunt combinate cu fragmente de ADN, capabile sa recunoasca celulele canceroase gratie anumitor molecule specifice pe care le produc. Nanoparticulele detecteaza celulele inainte de a patrunde in ele si a elibera „otrava” care le va ucide. Autorii acestor experiente vor folosi in viitor animale mai mari inainte de a trece la testarea pe oameni.
Experimentarea la nivel nano prezinta un mare avantaj: tinta e detectata cu precizie, ceea ce permite declansarea principiului activ foarte aproape de locul de actiune si fara a exista riscul respingerii datorita sistemului imunitar.
Proprietatile nanoparticulelor permit si alte aplicatii. In tratamentul diabetului, de pilda. La Institutul de bioinginerie si nanotehnologie din Singapore s-au creat nanoparticule pe baza de polimeri care elibereaza insulina in functie de necesitati, respectiv de variatiile nivelului glucidelor din sânge. Acest tip de tratament se va putea solda cu rezultate spectaculoase in combaterea diabetului.
Se are in vedere utilizarea nanoparticulelor in regenerarea tesuturilor, mai ales a cartilajelor si a oaselor. Mai multe laboratoare lucreaza pentru crearea de matrice si nanofibre pe baza de polimeri. Aceste materiale au avantajul ca isi schimba structura moleculara in functie de mediul in care se afla. Ele se adapteaza la temperatura, pH etc. Tesuturile resping in mod natural implantul si il inlocuiesc treptat. In Italia, experiente pe oi au permis regenerarea meniscurilor acestora: dupa 3-5 ani, tesuturile s-au reconstituit si vascularizat integral.
Numeroase experimente sunt in curs cu oase afectate de osteoporeza sau de artrita.
In septembrie 2005, cercetatori de la Harvard (Statele Unite) au reusit sa puna la punct un sistem de diagnoza utilizând nano-componenti. Aceste nanostructuri pe baza de silicon pot detecta, in numai câteva minute, intr-o picatura de sânge, proteine care indica prezenta diferitelor tipuri de cancer.
Promisiunile „revolutiei nano-medicale” sunt imense, asadar: diagnosticari ultrarapide, investigatii in interiorul celulelor, biocaptatori implantati in corpul uman sau in haine pentru a inregistra parametrii nostri biologici incontinuu… O competitie acerba s-a declansat in acest domeniu intre Europa si Statele Unite. In septembrie 2005, Comisia europeana a lansat o platforma tehnologica europeana specializata in nanomedicina, pentru a reuni echipe de cercetatori si a dezvolta o industrie nanomedicala. Cu aceasta ocazie, Comisia a anuntat ca bugetul consacrat nanotehnologiilor in Europa depaseste pe cel american: 3,12 miliarde euro fata de 3,09 miliarde. A fost elaborat si un calendar ambitios al realizarilor pe care se sconteaza pâna in anul 2020: regenerarea oaselor si a miocardului, tratarea maladiilor Alzheimer si Parkinson, vaccinuri anticancer s.a.m.d.
Niciun comentariu până acum